Broker de asigurare

Persoană juridică română, autorizată în condiţiile prevazute de Legea 32/200, care negociază pentru clienții săi, persoane fizice sau juridice, asigurați ori potențiali asigurați, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare și acordă asistența înainte și pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz. Poate activa ca broker de asigurare şi un intermediar dintr-un stat membru care desfășoară activități de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii.

Broker în asigurări

Persoană juridică română, autorizată în condiţiile prevazute de Legea 32/200, care negociază pentru clienții săi, persoane fizice sau juridice, asigurați ori potențiali asigurați, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare și acordă asistența înainte și pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz. Poate activa ca broker de asigurare şi un intermediar dintr-un stat membru care desfășoară activități de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire și libertății de a presta servicii.

Brokeraj

Operaţiuni efectuate de către brokerii de asigurare şi brokerii de reasigurare în vederea intermedierii asigurărilor şi reasigurărilor.

Coasigurarea

Contractare a asigurării de către un asigurat cu câţiva asigurători, care preiau asupra lor o cotă stabilită din risc si pe care o suportă în mod independent. Coasigurarea este o cale de dispersare a riscurilor. În caz de daună, fiecare asigurător acordă despăgubiri corespunzătoare cotei de risc preluată, însă de comun acord cu toţi ceilalţi asigurători, ceea ce generează unele dificultăţi în lichidarea daunelor. Coasigurarea se practică şi în ţara noastră.

Companie cedentă

Este compania care acceptă riscul de la asiguratul său şi cedează o parte din acest risc în reasigurare unei alte companii de asigurare sau de reasigurare. Ea este compania ce se reasigură şi o mai întâlnim în literatura de specialitate şi sub denumirea de reasigurat. Aceasta este de fapt, asigurătorul direct, care a avut rolul de asigurător în contractul de asigurare iniţial (original). De aceea, se mai foloseşte şi termenul de asigurător iniţial sau original.

Contract de asigurare

Încheiat între asigurat şi asigurător care reglementează relaţiile reciproce în funcţie de felul asigurării facultative. Asiguratul se obligă prin contract să plătească primele de asigurare la anumite termene, iar asigurătorul îşi asumă obligaţia să acorde asiguratului sau beneficiarului asigurării, la producerea cazului asigurat, despăgubiri pentru bunurile şi sumele asigurate în asigurările de persoane. Încheierea contractului de asigurare presupune existenţa cererii de asigurare prezentată de asigurat şi a poliţei de asigurare eliberată de asigurător. Contractul de asigurare cuprinde: data (anul, luna ziua şi ora) la care începe şi la care expiră asigurarea, stipulaţiunile esenţiale privitoare la risc, termenele de plată a primelor de asigurare, sunele asigurate, limitele plăţii sumei asigurate sau a despăgubirii în cazul împlinirii riscului, obligaţia asiguratului de a apără şi conserva bunurile asigurate, de a lua măsuri pentru prevenirea şi limitarea pierderilor, cazurilor în care asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirilor ori a sumei asigurate. Pe lângă trăsăturilor comune tuturor contractelor, cele de asigurare prezintă unele trăsături specifice; are un caracter sinalagmatic, ceea ce înseamnă că părţile se obligă reciproc una faţă de alta (una să plătească prima de asigurare iar cealaltă să acorde despăgunirea sau suma asigurată dacă survine evenimentul asigurat, după caz); are caracter aleatoriu, ceea ce înseamnă că efectele acestui contract în ce priveşte pierderile sau beneficiile pentru una, unele sau toate părţile depind de un eveniment viitor, nesigur, incert; este cu titlu oneros, părţile urmărind realizarea anumitor scopuri, interese materiale (băneşti); se execută succesiv pe toată durata asigurării.

Daună de asigurare

1. valoarea stricăciunilor suferite de bunul asigurat, ca urmare a producerii riscului asigurat. 2. Paguba rezultată prin producerea cazului asigurat. 3. Pagubă provocată unei părţi contractante prin neîndeplinirea de către cealaltă parte a angajamentului contractual asumate sau prin orice altă acţiune sau omisiune potrivnică dreptului.

Franşiză

Partea din valoarea pagubei dinainte stabilită care va fi suportată de asigurat. Utilizarea franşizei vizează atât influenţarea asiguratului în luarea tuturor măsurilor posibile pentru prevenirea pagubei, deoarece el ştie că în caz de producere a acesteia va suporta o parte din ea, cât şi evitarea cheltuielilor privind constatarea, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor de asigurare aferente daunelor mici fără o importanţă economică mai deosebită. Franşiza poate fi simplă (atinsă) şi absolută (deductibilă).

Indemnizaţia de asigurare

Suma de bani pe care asigurătorul o plăteşte asiguratului ca despăgubire în urma survenirii cazului asigurat, indiferent că este vorba de asigurări de bunuri, de persoane sau de răspundere civilă.

Interes asigurat

Interes care se naşte din raporturile unei persoane cu privire la un anumit bun cuprins în asigurare. Bunul asigurat este necesar ca, într-o anumită măsură, să facă parte din sfera raporturilor juridice ale persoanei respective. Interesul asigurat trebuie înţeles ca valoare patrimonială ce poate fi pierdută de către asigurat ca urmare a producerii riscului asigurat. De regulă, la asigurarea de bunuri interesul asigurat este tocmai interesul proprietarului bunului asigurat, deoarece acesta suportă paguba provocată de distrugerea sau avarierea bunului, iar titularul interesului nu coincide cu titularul asigurării.

Intermediari în asigurări

Persoanele fizice sau juridice, denumite în continuare broker de asigurare, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfăşoara activitate de intermediere în asigurări în schimbul unui/unei comision/remuneraţii, autorizat sau înregistrat în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de normele emise în aplicarea acesteia, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în asigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii, după caz.

Mandat de brokeraj

Contractul dintre un asigurat sau un potenţial asigurat, în calitatea de mandant, şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare, în calitate de mandatar, prin care se încredinţeaza mandatarului negocierea sau încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legatură cu regularizarea daunelor, dupa caz.

Primă de asigurare (rata asigurării, rata de primă)

Sumă pe care asiguratul o plăteşte anticipat asigurătorului pentru preluarea riscului, respectiv în vederea constituirii fondului de asigurare din care se finanţează prevenirea daunelor; se acordă despăgubiri în caz de daună sau se plăteşte suma asigurată respectivă atunci când au loc calamităţia ale naturii, accidente sau survin anumite evenimente în viaţa asiguratului. Asigurătorul foloseşte prima de asigurare pentru: alimentarea fondului de asigurare din care se plătesc despăgubirile pentru bunuri şi sume asigurate în cazul persoanelor; constituirea fondului de rezervă din care se acoperă diferenţele de despăgubiri în anii defavorabili, stingerea obligaţiilor de plată în cadrul asigurărilor de viaţă; efectuarea cheltuielilor determinate de administrarea asigurărilor şi obţinerea beneficiului; finanţarea diferitelor măsuri de prevenire a daunelor. La fiecare adăugare de bunuri, se măreşte şi prima de asigurare proporţional sumei asigurate; cu cât este mai mare suma asigurată, cu atât este mai mare şi prima de asigurare. Aceasta se determină pe baza unor criterii ştiinţifice fundamentale, folosindu-se calcule statistico-matematice, prin înmulţirea cotei de primă cu suma asigurată, iar rezultatul se împarte la 100 sau 1000, după cum cota este calculată în procente sau promile. Cota de primă este anuală datorată de asigurat asigurătorului, diferenţiată în funcţie de criteriul riscului, calculată pe unitatea de asigurare (de exemplu 40 lei cap de bovină sau 5 lei la 1000 de lei sumă asigurată). Prima tarifară numită şi prima brută este formată din două părţi: a) Cota de bază sau prima netă (pură), din care se formează fondul pentru plata despăgubirilor de asigurare pe un anumit număr de ani, calculată pe baza indicelui mediu al despăgubirilor sau din care se plătesc sumele asigurate la asigurările de persoane. Indicele mediu al despăgubirilor de asigurare se calculează raportând despăgubirile de asigurare achitate la suma totală a bunurilor asigurate. Prima netă este stabilită în funcţie de probabilitatea şi intensitatea riscului (intensitatea sinistrului, amploarea consecinţelor sale). Prima se stabileşte proporţional cu riscul. b) Adaosul (suplimentul, încărcătura) la prima netă, din care se acoperă cheltuielile administrativ-gospodăreşti, se acordă premii, se finanţează măsurile de prevenire şi de combatere a calamităţilor naturii, se formează fondul de rezervă şi se realizează beneficiul asigurătorului. În cazul asigurărilor de persoane, mărimea primei brute depinde de cuantumul răspunderii preluate de asigurător, de vârsta asiguratului, de durata de timp pentru care s-a perfectat asigurarea, de răspunderile cuprinse în asigurare, de perioada plăţii primelor, de frecvenţa producerii cazurilor asigurate. Primele de asigurare sunt diferenţiate după felul riscului şi al bunurilor asigurate, după criterii teritoriale, precum şi în unele cazuri, după situaţia socială a asiguratului. Primele de asigurare pot fi periodice şi unice. Primele periodice se plătesc lunar, trimestrial, semestrial sau anual. La rândul lor primele periodice pot fi constatate (la fel de mari pe toată perioada asigurării) şi variabile (mai mari la început şi mai mici către sfârşitul duratei de asigurare sau invers). Primele unice se plătesc o singură dată pentru întreaga perioadă de asigurare. În practică se utilizează mai mult primele în sume constante, fiind mai uşor de urmărit şi de administrat. Din punctul de vedere al modului de încasare, primele de asigurare sunt cherabile, când asigurătorul se preocupă şi urmăreşte încasarea lor la scadenţă, prin organe proprii de asigurare, chiar la domiciliul asiguraţilor şi portabile, când asiguraţii plătesc primele organului de asigurare sau virează suma corespunzătoare în contul asigurătorului. În acest din urmă caz, asigurătorul nu este obligat să avizeze pe asigurat pentru plata primei de asigurare. Practicarea plăţii portabile este mai simplă şi mai ieftină, cu deosebire în condiţiile dezvoltării considerabile a asigurărilor, stimulând dezvoltarea spiritului de răspundere al asiguraţilor. În asigurările externe (în valută), mărimea primei de asigurare depinde de natura riscurilor preluate în asigurare, de intensitatea acţiunii acestora, de cuantumul daunelor pe care riscurile le-ar putea produce. Producerea riscurilor depinde de: felul şi natura mărfurilor, gradul de expunere a lor la degradare; mijloacele de transport folosite; modul cum este ambalată marfa; drumul parcurs de mijloacele de transport; starea tehnică a navei; locul de pe navă unde a fost încărcată marfa; dacă marfa se transportă direct sau cu transbordarea; condiţiile locale din porturile de încărcare şi descărcare a mărfurilor; anotimpul în care se efectuează transportul; condiţiile realizării asigurării. Nivelul primei de asigurare poate să difere de la o societate de asigurare la alta în funcţie şi de conjunctura de pe piaţa mondială a asigurărilor. Prima de asigurare se plăteşte în valuta în care s-a contractat asigurarea şi la cursul de schimb de la data scadenţei şi locul unde urmează să se facă plată.

Reasigurarea

1.asigurarea asigurătorului. 2. raport juridic ce se poate naşte între două societăţi de asigurări. 3. asigurarea unei societăţi de asigurare pentru unele riscuri, într-o anumită cotă, la o altă societate de asigurări mai puternică, prin cedarea unei părţi din risc şi a unei cote din prima de asigurare. În reasigurare intervin două părţi : reasigurătorul (respectiv societatea de asigurare care preia parţial sau integral suma ce depăşeşte puterea de despăgubire a reasiguratului) şi cedentul (respectiv acel asigurător care cedează o parte din suma asigurată pe care apreciază că, în caz de daună, n-ar putea s-o plătească singur). Raporturile dintre reasigurat şi reasigurător se reglementează prin contractul de reasigurare. Contractul de asigurare dintre asigurător şi asigurat rămâne total independet de contractul de reasigurare; asiguratul nu are nici un drept faţă de reasigurător deoarece asigurătorul se reasigură fără ştirea asiguratului. Reasigurarea se practică în transportul maritim, fluvial, terestru şi aerian internaţional.

Reasigurător

Organizaţie de asigurări care preia parţial sau integral suma asigurată (riscurile) care depăşeşte capacitatea de plată a reasiguratului.

Retrocesiune

O nouă reasigurare încheiată de un reasigurător prin care transmite o parte din răspunderea preluată prin contractul de reasigurare unei alte instituţii sau societăţi de asigurare (reasigurare). Prin retrocesiune se realizează o mai bună dispersare a riscurilor, permiţând fiecărei instituţii sau societăţi de asigurare (reasigurare) să reţină din răspundere numai partea ce o va putea acoperi cu certitudine.

Risc

1. Primejdie posibilă, cauză a asigurării. 2. Eveniment incert, posibil şi viitor care poate afecta bunurile, capacitatea de muncă a oamenilor, sănătatea şi viaţa persoanelor independent de voinţa părţilor din asigurări. Riscurile pot fi: riscuri provocate de forţele naturii, care la rândul lor pot fi cu caracter accidental (forţă majoră, foc, îngheţ, etc.) sau cu caracter permanent (uzarea etc.); riscuri provocate de forţele umane ca urmare a intereselor individuale deosebite, influeţelor economice sau progresului tehnic; riscuri provocate de imperfecţiunile umane.

Subagenţi

Persoană fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare.

Subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului

Substituire societăţii de asigurare în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării (în limitele indemnizaţiei de asigurare plătite la asigurările de bunuri şi de răspundere civilă) contra celor (terţi autori şi responsabili pentru aceştia) răspunzători de producerea pagubei. Subrogarea urmăreşte menţinerea echilibrului financiar al asigurătorului între cuantumul primelor încasate şi despăgubirile plătite, iar sub aspectul social, obligarea celui care în mod ilegal a provocat o daună să contribue la repararea ei.

Suma asigurată

1. Partea din valoarea de asigurare cu care asiguratul se asigură şi în limita căreia asigurătorul răspunde când survine cazul asigurat. 2. Nivelul valoric maxim (limita maximă) a despăgubirii de asigurare care poate să fie plătită asiguratului în caz de daună.